sâmbătă, 9 noiembrie 2013

DAN PETRUŞCĂ, ÎNSPRE O MIE UNA DE NOPŢI



DAN PETRUŞCĂ



TREBUIE SĂ TRĂIM CU BARBARII

Târgul acesta de provincie este
parcă un fel de Bacău
ştiu de mult că dacă nu sunt atent
cad în hău
locul de care vorbesc e orice
s-ar spune un centru al lumii
aici vor năvăli într-o zi
din capitala imperiului hunii
şi atunci se vor auzi veşti
despre mine
despre tine că eşti
de o frumuseţe care înspăimântă
uneori adorată în templu
când îmi aduc aminte să te contemplu
şi când eşti cântată în pieţe de aezi
privindu-mă atent s-ar putea totuşi
câteodată să nu mă vezi
să nu mai ai niciun ochi pentru mine
şi nici pentru vreun rapsod
aproape nerod
beţiv şi aproape nebun
după vreo mie de ani nu prea mai am ce să-ţi spun
pentru că marile ode s-au scris
e foarte posibil ca aşteptându-te noaptea
să mă trezesc că mă bâlbâi în vis
că nu mai ard cu muzele în vreo narcoză
în blugi eul liric va fi căzut în proză
şi-ar trebui să mai ştii că discursul
e deja pieziş şi eclectic
că lirismul s-a convertit
s-a degradat în epic
iar dinţii frumoşi ai zeiţelor au carii
şi că trebuie să trăim cu barbarii


ÎNSPRE O MIE UNA DE NOPŢI

Ordine ritm şi oarecum bezmetic
cât se poate pe-nţeles şi ermetic
mai puţin zgomotos şi-aproape muzical
câteodată mă fac atemporal
părăsesc naibii computerul cluburi de noapte
avion motocicletă asfalt şi fug dintr-un târg
unde sânii fetelor dau în pârg
şi mă las purtat de vorba ei prefăcută
care mă-nhaţă
până când istorisirea-mi ţine loc de viaţă

de la persanii Ahemenizi Sasanizi şi până la
Abassizi să zicem sau înţeleptul arab Masudi
poveste în poveste din poveste se răspândi
şi-atunci mi-am închipuit că trebuie
să spun şi eu
sau să scriu un fel de balade
să aşez vreme şi locuri în acolade
întors şi destul de adormit în Levant
ziua tată să fiu şi seara amant
ea să mă povestească noapte de noapte
iar dimineaţa să-mi mângâie
degete pântec spinare obraz
cu buzele ei cărnoase şi dulci
semănând indecis cu petale de
trandafiri de Shiraz
şi-n cele din urmă cum e cu Şahrazada
să simt că arde-n trupul ei zăpada
în schimb ascultătorului cititorului neatent
frumos gângav agresiv şi frenetic
să-i ofer de exemplu un festin poetic
iar ei să-i tai oare capul în fiecare dimineaţă
să se repete în amestec moarte şi cu viaţă
sau mult mai bine ar fi
să-i ţin fesele în palme
imnuri pe lumină să-i închin şi sudalme
dar să-i ascult cu evlavie în fiecare noapte
toate celelalte cuvinte
când mi le şopteşte
şi mă minte

S-AR PUTEA

S-ar putea să nu fie bine
să beau cucută
nici nu prea ştiu dacă
pentru viaţă sau pentru moarte ajută
n-ar rămâne desigur în urma mea
vreun discipol să-mi păstreze
memoria prin dialoguri
s-ar zice că înţelepciunea sau
chiar frumuseţea cum e ea în bikini
şi cu sânii umflaţi de silicon
vine pe bloguri
tocmai când mă pregătesc să miros
o idee la cafea dimineaţa
cu nasul insinuat indecent între
pagini de carte
altcumva altceva şi totuşi la fel
sunt coapsele ei lungi muzicale
puful zbârlit invizibil după ureche
pântecul ei de femeie bântuit
de spasme dulci
chemându-mă
sau altfel spus toate ale ei
sunt la schimb cu o filă proaspătă
atunci când lumina soarelui scăpată
însă de mult parcă
n-am mai auzit nimic despre ea
poate că nici nu mai este
dar încă o ţin răsfăţată în poveste

SPAŢII CONFUZE

Ce-o fi mă-ntrebam tare în gând
în colţul camerei mele codrii vuiau
soarele se-ascundea prăfuit
în spatele şifonierului
pe rafturi cărţile ardeau cuminţi
Doamne era seară era dimineaţă
ea dormea uitată-n hard-disk
se-ntindea leneşă
ca o câmpie spre sud
o aură de tristeţe incendiată
de miresme peste capul ei
cerul se curba dedesubt
se vedea o cupolă în ape
izvoare-ngheţate ieşeau din pământ
coloane drepte în fumuri lăptoase
ea îşi întindea trupul
răsucindu-se-n somn
de pe-o parte pe alta
o mână un deget de la picior
limba ei dulce şi roză
ceva nesfârşit de aproape
o floare carnivoră ieşea
prin sticla monitorului
spre mine ispitindu-mă adormită
acolo undeva în memoria lumii
încă

ŞTIU


O reconstruieşti îmi spui este
o imagine nu e chiar ea
dar eu ştiu îmi aduc bine aminte
că o simţeam pe piele curgând
cum strecori printre degete
nisipul fierbinte
sau că trupul ei înflorit
mirosea prelung a livadă
când în fiecare dimineaţă
se ridica dezbrăcată şi aburind
din zăpadă
e greu de crezut că o fiică
a plăcerii fiind şi trimisă
de Ghilgameş în pustie
plecând din Uruk
l-a cunoscut s-a îndrăgostit
de Enkidu sau de mine
socializând mai întâi pe facebook
fiindcă până la urmă
ce spun eu ce ea îmi spune
despre mine e ficţiune
sau mă întreb ar trebui să aud
din şirul nesfârşit de şoptiri
o voce impersonală o străină gură
care face din ziua mea
de ieri literatură
ştiu de la tine că timpul
mort şi-ntinde trupul
şi nu se face istorie
timp de fapt nici nu e
ci doar memorie

ÎNTR-O ZI

Într-o zi un prieten mi-a spus
că la o fereastră a văzut o femeie
care se dezbrăca la nesfârşit
ea uitase desigur fereastra deschisă
de mult arunca priviri furişe afară
iar desuurile fără grabă şi le-agăţa
de oglinzi de tablouri
de un braţ al fotoliului
uşor prăfuit
mereu povestind întâmplarea
prin cafenele şi cârciumi
prin parcuri şi gări
după o vreme
peste măsură de tulburat
şi discret prietenul meu
a murit
în dar mi-au rămas de la el
un stick cu poemele lui
şi un zâmbet obraznic-naiv
al femeii
care se dezbrăca
la nesfârşit