EMILY DICKINSON
(10 decembrie 1830 – 15 mai 1886)
„Exploziv,
dar lipsit de suflu,
poemul e
expresia unui temperament
care-şi
impune disciplina proprie:
aceea a
fulgerului, în lumina albă
a căruia
amănuntul devine colosal,
pasiunea
personală ia proporţii cosmice,
conflictele
au ceva apocaliptic.
Dar acest
jurnal metafizic al unei irealităţi
extatice e
de o feminitate unică,
de o
înduioşătoare nelinişte, de o sinceritate
ce taie
respiraţia, ca desenul unui craniu
pe spatele
unui fluture de noapte.“
ŞTEFAN AUG.
DOINAŞ
◊◊◊
În voia valurilor! O corabie mică!
Şi noaptea coboară treptat!
Nu cârmuieşte nimeni corabia mică
Spre-oraşul cel mai apropiat?
Marinarii spun astfel – ieri
s-a-ntâmplat –
Când amurgul tocmai pălea –
O corabie mică – scoasă din luptă –
În vârtej tot mai jos se-afunda.
Dar altminteri spun îngerii – ieri
s-a-ntâmplat –
Şi-anume amurgul arzând
O corabie mică-n furtunile grele –
Catargu-şi-nălţă – cu vântul în vele –
Spre larguri ţâşni – exultând!
So
sailors say, on yesterday,
Just
as the dawn was red,
Exultant,
onward sped! )
◊◊◊
Am lăsat Lăuta!
Ce-i pasă de Muzica mea!
De când unica ureche pe care voiam s-o
vrăjesc –
Pasivă – ca Piatra – se lipseşte de
Muzica mea –
Un suspin mi-ar prii mai curând – ca
şi-un Psalm!
De-ar vrea numai „Memnonul” din Deşert
Să mă-nveţe ce sunete
L-ar birui
Când se dăruie Soarelui –
Poate – aşa – le-aş trezi!
( Put
up my lute!
What of – my Music!
Since the sole ear I cared to charm –
Passive – as Granite – laps My Music –
Sobbing – will suit – as well as psalm!
Would but the „Memnon“ of the Desert –
Teach me the strain
That vanquished Him —
When He – surrendered to the Sunrise –
Maybe – that – would awaken – them!)
What of – my Music!
Since the sole ear I cared to charm –
Passive – as Granite – laps My Music –
Sobbing – will suit – as well as psalm!
Would but the „Memnon“ of the Desert –
Teach me the strain
That vanquished Him —
When He – surrendered to the Sunrise –
Maybe – that – would awaken – them!)
◊◊◊
Poeţii martiri – n-au spus-o – şi
totuşi
Şi-au schimbat Suferinţa-n Silabe –
Ca să dea – când numele lor amuţeşte –
Curaj şi Făpturilor slabe.
Martirii Pictori – nu au vorbit
nicicând –
Testamentul e-n Opera lor – mai curând
–
Când luciditatea mâinii e moartă –
Arta Păcii o caută – Unii – în Artă.
(The
Martyr Poets – did not tell –
But wrought their Pang in syllable –
That when their mortal name be numb –
Their mortal fate – encourage Some –
The Martyr Painters – never spoke –
Bequeathing – rather – to their Work –
That when their conscious fingers cease –
Some seek in Art – the Art of Peace – )
But wrought their Pang in syllable –
That when their mortal name be numb –
Their mortal fate – encourage Some –
The Martyr Painters – never spoke –
Bequeathing – rather – to their Work –
That when their conscious fingers cease –
Some seek in Art – the Art of Peace – )
◊◊◊
Mi-e frică! De cine mi-e frică?
Nu de Moarte – cine e Ea?
Portăreasa din Casa Tatălui meu
Tot atâta m-ar intimida!
De viaţă? Ciudat ar fi să mă tem
De-un lucru ce mă cuprinde concret –
Dintr-o Existenţă – ori în Două –
Ca un dumnezeiesc Decret.
De-nviere? Răsăritul oare se teme
De ziua ce mâine-o să vină
Cu fruntea ei pretenţioasă?
Coroana-mi mai iute-i de vină!
(Afraid!
Of whom am I afraid?
Not – for who is He?
The Porter of my Father's Lodge
As much abasheth me!
Of Life? 'Twere odd I fear [a] thing
That comprehendeth me
In one or two existences –
As Deity decree –
Of Resurrection? Is the East
Afraid to trust the Morn
With her fastidious forehead?
As soon impeach my Crown!)
Not – for who is He?
The Porter of my Father's Lodge
As much abasheth me!
Of Life? 'Twere odd I fear [a] thing
That comprehendeth me
In one or two existences –
As Deity decree –
Of Resurrection? Is the East
Afraid to trust the Morn
With her fastidious forehead?
As soon impeach my Crown!)
◊◊◊
Ca o blândă pleoapă peste-un ochi
obosit
Se reazimă Seara de Zi
Până ce din toată Casa naturii
Doar Balconul se mai poate zări.
(As
willing lid o'er weary eye
The
Evening on the Day leans
Till
of all our nature's
House
Remains but Balcony)
◊◊◊
Am prădat Codrii –
Încrezătorii Codri,
Copacilor nebănuielnici
Eu Ace şi muşchi le-am răpit
Când cheful s-o fac mi-a venit.
Le-am cercetat podoabele stranii –
Le-am cules – şi le-am dus.
Oare Bradul solemn şi Stejarul
Ce-or să aibă de spus?
(I
robbed the Woods –
The trusting Woods.
The unsuspecting Trees
Brought out their Burs and mosses
My fantasy to please.
I scanned their trinkets curious – I grasped – I bore away –
What will the solemn Hemlock –
What will the Oak tree say? )
The trusting Woods.
The unsuspecting Trees
Brought out their Burs and mosses
My fantasy to please.
I scanned their trinkets curious – I grasped – I bore away –
What will the solemn Hemlock –
What will the Oak tree say? )
◊◊◊
Nimeni peste un veac
N-are să ştie unde palpită
Agonia jucată în Locul acesta
Ca o Pace încremenită.
Glorioasele dolii s-au dus,
Străinii-n colind descifrară
Solitara Ortografie
A morţilor de Odinioară.
Vântu-n Poiene Văratice
Îmi mai aminteşte cum
Instinctul culese Cheia memoriei
Scăpată pe drum.
(
After a hundred years
Nobody knows the Place
Agony that enacted there
Motionless as Peace
Weeds triumphant ranged
Strangers strolled and spelled
At the lone Orthography
Of the Elder Dead
Winds of Summer Fields
Recollect the way –
Instinct picking up the Key
Dropped by memory –)
Nobody knows the Place
Agony that enacted there
Motionless as Peace
Weeds triumphant ranged
Strangers strolled and spelled
At the lone Orthography
Of the Elder Dead
Winds of Summer Fields
Recollect the way –
Instinct picking up the Key
Dropped by memory –)
