FRANK
O'HARA
(27 martie 1926 - 25 iulie 1966)
(27 martie 1926 - 25 iulie 1966)
„S-a
născut în 1926 la Baltimore. (...)
Se stinge din viaţă în 1966.
Din operele sale cităm: Meditations in an Emmergency (1957);
Second Avenue (1960); Awake in Spain
(1960; Lunch Poems (1964);
Love Poems (1965); In Memory of my Feelings (1967).
Frank
O'Hara – unul din
poeţii dotaţi cu o rară calitate
a
percepţiei pentru surprinderea pe viu a contradicţiilor
vieţii
contemporane şi cu tot ce decurge de aici –
nu a
fost numai un virtuos al stilului,
ci şi un critic de artă foarte apreciat.“
UN PAS MAI DEPARTE DE EI
La ora
prânzului plec
să mă
plimb în zbârnâitul multicolor
al
taxiurilor. Întâi, pe trotuar
unde
muncitori cu pieptul lucios,
scăldat
în sudoare, se hrănesc cu sandvişuri
şi
coca-cola, purtând căşti galbene
pe cap.
Mi se pare că-i protejează de
cărămizi.
Apoi, pe bulevard
unde
fustele flutură peste
călcâie
şi grătare. Soarele e fierbinte,
dar
aerul palpită. Mă uit la o vitrină
cu
ceasuri de mină. Nişte pisici
se joacă
în praf.
La Times
Square, indicatorul
împrăştia
fum peste capul meu, iar mai sus
o calmă
cădere de apă.
Un
negru, cu o scobitoare-n gură,
stă în
prag, legănându-se.
Trece o
coristă blondă: el
zâmbeşte
şi-şi mângâie bărbia. Dintr-odată
totul
grohăie: e iar 12: 40 într-o zi de marţi.
Neonul
în plina zi îţi face o mare plăcere,
cum ar
scrie Edwin Denby –
dar
becurile aprinse în plină zi?
Mă
opresc să iau un Cheeseburger la JULIET'S CORNER.
Giulietta
Maşina, soţia lui Federico Fellini, e bell’attrice.
Şi
ciocolată cu malţ. într-o astfel de zi,
o doamnă
cu o haină de vulpi îşi aşază câinele
pudel
lângă ea, în maşină.
Azi pe
bulevard
sunt
parcă mai mulţi portoricani, răspândind
căldură
şi frumuseţe. Întâi a murit
Bunny,
apoi John Latouche,
pe urmă
Jackson Pollock.
Dar este
oare pământul tot atât de darnic precum a fost viaţa
cu ei?
Ăsta a sfârşit de mâncat, cellalt se plimbă
de-a
lungul prăvăliilor cu nuduri,
de-a
lungul afişelor cu Lupte de tauri,
dincolo de
depozitul
de mărfuri Manhattan,
care va
fi demolat în curând.
Crezusem
că organizează acolo o Expoziţie de arme.
O sticlă
cu suc de papaya
şi
înapoi la lucru. Inima o ascund
în
buzunar: recentul volum de poeme
al lui
Pierre Reverdy.
POEM
Ura este
una din multiplele reacţii
veritabile,
jignirea şi ura merg mână-n mână,
dar de
ce să-ţi fie teamă de ură, dă-o încolo,
gândeşte-te
la murdărie, e într-adevăr înspăimântătoare,
dar nu e
ură,
răspunde,
totuşi, la violenţă,
fie
direct, ca o săgeată, fie altfel,
purifică-te
de asemeni
combătând
meschinăria, iubeşte viaţa
şi luptă
până la capăt fără să te împleticeşti prea mult
poţi
oricând să renunţi dacă eşti prea speriat
o adiere
rău prevestitoare
e
de-ajuns pentru a ne otrăvi inima
nu te
gândi la alţii
înainte
de a te gândi la tine, toate aceste lucruri sunt
adevărate,
şi dacă le simţi într-adevăr,
supuse
la o anumită presiune
se vor
preface în aur,
dar dacă
sunt simţite de mine, le voi respinge,
bătându-mi
de
magica ta îndeletnicire.
