luni, 14 octombrie 2013

WILLIAM CARLOS WILLIAMS, VERSURI



WILLIAM CARLOS WILLIAMS

 „S-a născut în 1883, la Rutheford. (...) Dintre operele sale
poetice menţionăm: The Collected Earlier Poems;
The Collected Later Poems (1950 -1951); Paterson
(vol. I-IV şi V,1963); Pictures from Brueghel and
other Poems (1976). Preocuparea esenţială a lui
William Carlos Williams este aceea de a crea
o poezie nativă americană, cu un limbaj strict supravegheat,
sensibil şi expresiv pentru civilizaţia actuală.
Deşi prieten cu Ezra Pound, Williams are o personalitate
prea puternică pentru a se lăsa influenţat de vreo şcoală.
Dimpo­trivă, el însuşi e considerat de poeţii
de la Black Mountain ca şef de şcoală şi e citat şi luat
de model de marea majoritate a poeţilor americani
contemporani. S-a stins din viaţă în 1963.“

POMUL DESFRUNZIT

Cireşul desfrunzit
mai înalt decât acoperişul casei
a rodit din plin anul trecut.
„Dar cum poţi să
vorbeşti de roade când ai în faţa ochilor
un schelet?“
Şi totuşi el mai poate sluji viaţa
chiar dacă nu-şi mai împlineşte rodul.
Aşadar taie-l
şi foloseşte-l ca pe un simplu copac din pădure
acum când gerul iernii s-a-nteţit.

CÂNTEC

Dacă
aş putea număra liniştea
atunci aş putea dormi,
aş putea dormi.
Dar ea este
totuna. N-are nici cap măcar
să-l smulgi. Toarce.
Dacă
i-aş putea opri torsul,
lucios ca suprafaţa oglinzii,
mintea mea
ar putea da brânci degetelor
şi-ar putea împrăştia
neteda
singurătate a nopţii
până când somnul ar ţârâi ca ploaia
peste mine.