HAMO SAHIAN
(14 aprilie 1914 - 17 iulie 1993)
(14 aprilie 1914 - 17 iulie 1993)
- Pânza de corabie (1947)
- Curcubeul în stepă
(1953)
- Pe înălţimi (1955)
- Plop verde din Nairi
(1958)
- Armenia în cântece (1962)
- Înainte de amurg (1964)
- Anii mei (1970)
- Sesam, deschide-te!
(1972)
- Pâinea de seară (1977)
- Se scutură flori de
măcieş din stâncă (1979)
A FOST UN FULGER
A fost un fulger, s-a frînt, a tremurat
Şi cineva a murit pe vîrful muntelui.
Să fie ferice !
A fost un tunet, s-a năpustit, s-a năruit şi s-a dus
Şi ceaţa a murit pe vîrful muntelui.
Să fie ferice !
Ziua şi-a strîns aripile, s-a pregătit şi-a plecat.
A murit pe vîrful muntelui.
Să fie ferice !
În vis, cineva mi-a şoptit
La ureche: între ale cerului
Şi ale pămîntului buze care se sărută,
Cîntecul tău a murit pe vîrful muntelui.
Să fie ferice!
OMUL
Tu eşti fiul pământului, tu
eşti şi zeu.
Tu eşti şi învingător, tu eşti şi învins.
Tu eşti şi genune, tu eşti şi pisc.
Tu eşti şi zâmbet, tu eşti
şi lacrimă.
Tu eşti şi tunet, tu eşti şi curcubeu.
Tu eşti Calea Lactee, tu eşti cărăruia
Pierdută printre tufişuri sălbatice.
Tu eşti şi statornic, tu eşti şi nomad.
Tu eşti şi foc, tu eşti şi floare,
Tu eşti de plâns, tu eşti
aprins şi greu de atins,
Tu eşti natura necunoscută,
Tu eşti din natură o parte,
Tu eşti antichitatea Viitorului.
PLOPUL VERDE DIN NAIRI
Legănat ţi-alungi smaraldul din veşmântul
ce-şi aruncă,
În poiana din pruncie, floarea umbrei pe cărare:
Lung în suflet îmi răsună glasul tău, ca o poruncă,
O, plop tânăr din Nairi,
plopul meu din depărtare!
Tu eşti focul ce se-nalţă cu o verde vâlvătaie.
De departe, ars de doruri, îţi aduc o închinare –
Freamătul tău drag se-aude, peste câmpuri,
ca o ploaie,
O, plop tânăr din Nairi,
plopul meu din depărtare!
Ca un cântee de pe buza
rozelor îmbobocite,
Te slăveşte ciocârlia, plop
cu umbră primitoare!
Tu o aperi, ca un tată, când
vin toamne adumbrite,
O, plop tânăr din Nairi,
plopul meu din depărtare!
Eu cânt focul şi cânt spada – tu-mi eşti sfântă bucurie.
Tânăr, ca şi tine,-n luptă,
am să-ţi stau în apărare:
Pot să mor – tu-n libertate ai să fremeţi pe vecie,
O, plop tânăr din Nairi,
plopul meu din depărtare!
ERAM BOGAT
Eram bogat.
Cu visele mele nesecate
Puteam să cumpăr şapte ceruri
Şi să ţi le aduc în dar,
Însă tu nu aveai nevoie de cer –
Îţi trebuia numai o eşarfă albastră,
Ca să-mi poţi şterge cu ea
Lacrimile albastre-albastre.
Eram bogat.
Cu izvorul nesecat al amintirilor mele
Puteam să cumpăr toate mările lumii
Şi să ţi le aduc în dar,
Însă tu nu aveai nevoie de mări –
Îţi trebuia doar o oglindă
Ca să poţi să vezi în părul tău
Păcatul degetelor mele.
Eram bogat.
Puteam, cu înfrângerile
mele fără şir,
Să cumpăr Calea Lactee
Şi să ţi-a aduc în dar;
Nu aveai nevoie de Calea Lactee –
Îţi trebuia numai un lung covor
Ca să poţi vedea imprimate pe el
Urmele paşilor mei.
Eram bogat.
Puteam, cu suferinţele mele nesecate,
Să cumpăr şapte lumi,
Cu continente cunoscute şi necunoscute
Şi să ţi le aduc în dar.
Însă tu nu aveai nevoie de continente –
Îţi trebuia doar o singură brazdă
Ca să poţi vedea ogorul semănat de mine.
Eram bogat.
Puteam, cu dorinţele mele nesecate,
Să cumpăr şapte mii de veşnicii
Şi să ţi le aduc în dar.
Însă tu, într-adevăr, nu aveai nevoie
De veşnicie.
Îţi trebuiau: o lună de miere, un an de miere,
Şi o nuntă de argint,
Ca să poţi vedea pe umărul tău
Ocrotitorul meu braţ.
Eram bogat.
Şi se părea că nu există
Pe lume cineva mai bogat decât
mine
Şi nici nu va fi,
Dar tu ai fost mai bogată ca mine:
Tu eşti comoara mea nesecată.
