MIRCEA DINESCU, MOARTEA CITEŞTE ZIARUL

MIRCEA DINESCU

MOARTEA CITEŞTE ZIARUL

NAŞTEREA UNEI DEFINIŢII

Să vinzi piei de cloşcă la gura Labirintului

întocmai lui Borges

numit în derâdere inspector al pieţii de păsări din Buenos Aires

şi să te iei în serios

de parcă-ai fi dereticat coteţe cu vulturi,

de parcă-ai fi făcut ordine în colonia de pelicani.

Trebuie întreţinută o anume confuzie

ca legătura dintre hoţul de buzunare şi canguri,

altfel bietului reporter i se apleacă de-atâta realitate

iar criticul literar acuză în sfârşit marea

că-i prea manieristă...

Astfel îndrăznesc eu să numesc viaţa:

acea caznă fertilă a obiectelor

de-a deveni altceva decât sunt.

DAŢI-I ŞI MESEI DE BUCĂTĂRIE O ŞANSĂ

În plin naufragiu cu porţelanul de Sèvres în braţe

bolborosind în vechea limbă a incaşilor

(ca toţi naufragiaţii am devenit penibil de cult)

cu pietroiul de Sèvres în braţe

strig şi vă strig

daţi-i şi mesei de bucătărie o şansă

lăsaţi-o să se mărite cu mine

sau măcar tejghelei băcanului,

scândurii ofticoase de gard...

O, Doamne cum ai rânduit tu fructele tale

departe de buzele îndrăgostiţilor de pe mări.

APELUL DE SEARĂ

Bucătăriile se văd din cer

mai bine decât oamenii de seamă,

prinzi îngeru-n gamela ta cu zeamă

nedetectat de radarul de fier,

întâi precum o pată de untură

apoi întregul sclipăt te-a orbit,

duci Duhul Sfânt cu lingura la gură

de-ţi cântă maţul de mitropolit,

maţul tău lung şi galeş de mătase

prin care azi vorbişi şi tu cu El,

suflet purtând o raniţă cu oase

aci, pe buza gropii, la apel.

SALONUL DE TOAMNĂ

Imaginaţia nu costă nimic

şi asta o ştie cel mai bine Dumnezeu-pictorul

în septembrie

când profitând de umezeala săracului

deschide o expoziţie impresionistă în zidul jilav

(mici pete neînrămate, voluptuoasă igrasie ce-l excita pe Manet)

de care nici popa nici primarul dornic de ceremonii

n-au habar

altfel, de bună seamă, s-ar fi tăiat o panglică

s-ar fi rostit discursuri ar fi gâlgâit şampania

şi critica şi-ar fi ros ciolanul ei roz,

aici la zidul săracului

unde mâna reumatică a lui Dumnezeu

îşi desăvârşeşte lucrarea.

DOAMNE-FEREŞTE

Istoria parcă ne duce-n burtă

şi parcă a uitat să ne mai nască,

 preafericiţii cu privirea scurtă

sorb borşul dogmei ce le plouă-n bască,

făcând spre lucruri zilnic reverenţe

căci cine ştie ce episcop doarme

în polonic, în coşul pentru zdrenţe,

în ţevile acestor triste arme

unde Nebunul îşi cloceşte crima

şi ne omoară fiindcă ne iubeşte,

când ne e foame desenează peşte,

când vine frigul arestează clima,

opriţi Istoria – cobor la prima,

opriţi la staţia Doamne-fereşte.

MORTUL FĂŢARNIC

Ce faci tu, literatură?

Tulburi câţiva tineri caraghioşi prin provincie

aşezi negustorul de hârtie

la masa celui cu burta plină de litere,

pui păduchi de aur în chica boemului

şi tricolor pe pieptul academicianului,

dar nu poţi îndulci apa înecatului

nici topi zăpada leprosului

nici îngrăsa vinerea săracului. 

Când vin contabilii Domnului

cu terfeloagele de măsurat căinţa

tu cu porumbeii

tu cu guguştiucii

tu cu păsărelele

urci în turnul primăriei

şi-arunci

un pumn de miei în calea îngerilor apocaliptici

şi nu vezi în curtea interioară

criminalul cum îşi gâdilă victima

şi mortul ticăloşit cum îi face jocul şi râde

cum râde mortul complice

mortul degeaba

mortul făţarnic al acestor ţinuturi.

AI GRIJĂ

Ai grijă să nu faci şi tu explozie

(din înger n-a rămas măcar o schijă)

calcă pe vârful plopilor cu grijă

să nu verşi sufertaşul cu ambrozie.

Sunt zei abandonaţi ca puii mâţei

prin gropile cereşti scâncind de sete,

sunt arhitecţii Domnului, în cete,

ce-au lins pe urma Lui dâra tărâţei.

Tu voiajor al stărilor de transă

ai grijă de căminul de bătrâni,

minte-i c-au fost eroi şi c-au fost buni

şi că mai au acolo jos o şansă.

HAPLEA

Vine Haplea dă cu lingura-n sate

soarbe clopote pe nerăsuflate

ară biserici, seamănă panică

şi-apoi o seceră cu limba mecanică.

Ştia ce spune grecul săracuۥ:

nu-ţi lua turcoaică – îl iei pe dracuۥ,

nici casă-n Vlahia – fereşte Doamne

că-i cad ferestrele după trei toamne

că vin cumanii şi pecenegii

şi gugumanii şi viceregii

şi-n fruntea oştii săltând buricuۥ

Haplea al nostru cu polonicuۥ.

ŢĂRANII

Să scoatem untul din cocotieri

să scoatem untul din soldaţii tineri

din îngrăşate, zilele de ieri

din gălbejite, zilele de vineri,

din lămpile ce-au divorţat de gaz

din satele ce nu mai dau în clocot

untul voios şi untul de necaz

din oase de ziar şi rât de clopot.

Şi îngerul degrabă fie stors

căci greva lui din ceruri ne condamnă,

sub aripă să-i punem grâu şi orz

ca să intrăm cu plugu-n el spre toamnă,

hectare de albastru arendîând

celor ce vor să mai câştige-o pâine,

îi vom muta în aer rând pe rând

cu groapa de mormânt pe-un lanţ de câine,

ţăranii florii soarelui de şanţ

suciţi cu faţa către soare-apune,

cu coviltire cu mormântu-n lanţ

lătrând spre sângeria lor păşune.

CINA CEA DE TAINĂ

Sub pielea mamei ascuns

copil de clopotniţă

aştept îngerul morţii cu lesă şi botniţă,

să mă preschimbe-n piatră de sare linsă de oi,

într-un blid cu apă călduţă,

daţi-mi scara să urc în maimuţă,

sau daţi-mi funie

să mă preling la Duhul Sfânt în cuhnie

să văd cum îşi găteşte bucatele –

Atoatele,

cum împarte cu satârul sfinţit

trupul meu murat în asfinţit

JOC DE NOROC

Pe sub castani adie evul mediu

cu zaruri ce-mi pocnesc în faţă lent

îmi joc şi eu în senzual asediu

carnea de smochinit adolescent.

Dinspre mansarde dangătul de linguri

topeşte ora paşnică în ceai

insinuând prohodul celor singuri

pe lângă moartea cărora treceai.

O, trupul tău lucrat febril cu forja

lemn muieratic aclamat de vulg

patul otrăvitor al papei Borgia

mă-mbie-ntre valtrapuri să mă culc,

fată de cartier, inconştientă,

surpând cetăţi de aer sub picior,

nebănuind prin iz de ceai de mentă

surâsul meu aproape necrofor.

SFATUL MEDICULUI

Tragediile nu rezistă prea mult la căldură

aisbergul care-a lovit vaporul Titanic

a sfârşit lamentabil prin zona Guyanei britanice

în paharul cu whisky al guvernatorului.

Guvernatorul se topi şi el

între două fraze fierbinţi ale Istoriei.

Mai către nord, către nord dictatorilor

să vă luaţi cu brio doctoratul în frig

EXIL

Au înflorit cartofii în Marmaţia

şi voi tocmai acum plecaţi spre sud

când ceru-i aiurit şi descusut

când se confundă bocetul cu naţia?

Veţi inventa durerea ca o ţară

poate veţi da peste-un mormânt mai cald.

Scobim scobim cartofii de smarald

săracii mei cartofi de piatră rară.

Ce zeu păstrat în saramuri celeste

ar fi dispus din nou să ne adune?

La noi la voi e plâns de-ngropăciune,

la voi la noi e-un capăt de poveste.

MAI ARAŢI

Mai araţi c-un înger carnea mea vă rog

Dumnezeu în ceruri parcă-i ventriloc

ba pliveşte răii ba plantează buni

gâdilând cu pana casa de nebuni;

că se-acreşte grâul sub secerători

unşi pe lemn călugări mai dospesc în zori

zguduind incoana-n vânturi de îndemn

de-şi struneşte Gheorghe calul său de lemn

şi pe dealuri Gheorghe calul său de câlţi,

umblă-n urma ploii doar bureţi desculţi

iară vremea-i dusă colo până-n târg

ca să-şi ia odoare. Dau cetăţi în pârg,

viermuie culoarea, regii dorm în fân...

Facă-ţi-se voia, Breugel cel Bătrân!

REVELAŢIA EVADATULUI

Ţara mea tunsă chilug

sora mea de detenţie şi singurătate

trage octombrie la cântar

şi hainele mele par

miriştile tale vărgate.

Cu varul stins al feţei chinuite

spoiră magaziile. Golanii

din craniul tău fac zaruri măsluite.

Ce-am de pierdut? Doar anii, numai anii...

O, sfâşiat de sud mâncat de nord

şi digerat până-n străbuni de pustă

o să dispar ridicol ca un lord

sub fustele ţigăncilor, sub fustă...

Erou ba cabotin ba mohorât

mă voi salva prin râs sau prin minciună

şi chiar de voi muri de moarte bună

tot se va spune că m-aţi omorât

că m-am născut cu funia de gât

trasă vârtos de-o neştiută mână.

DANS

Moartea în stradă citeşte ziarul

aşezat pe faţa cerşetorului mort

moartea în cârciumă-şi umpre paharul

moartea-i pe câmpuri, moartea-i în cort.

Perie-i haina, linge-i pantofii

fii-i pentru-o viaţă valet de lux,

chelia de aur a Sfintei Sofii

lucească-n sângele tău la reflux.

O, dans al morţii, clatină-ţi lanţul

sclav muzical, fericit instrument...

Prin carnea noastră umblă Bizanţul

ba Europă, ba Orient.