TERESA MARIA MORIGLIONI
DRĂGAN
(1932 – 1986)
◊ Poemi
◊ Ameba o stella
◊ Essere poeta
◊ La fête de la solitude
STRIGĂTE DE LUMINĂ
Strigăte de lumină
ale unui apus nebun
sfâşie norii înfrânţi.
Vocea lui Dumnezeu
e culoare!
TIMP
Cad pagini de ziare
pe lângă paşii mei muţi
fără ecou.
Trec pagini de ziare
peste faţa mea, aripi
spăimântător de mute.
Pagini de ziare cad
de-a lungul străzii
abia foşnind în tăcere.
FIE
Fie să mă trezesc
fără de formă ca aerul
la ţărmul cel mai tainic dintre toate!
Dar zidit
în genunea aceasta de carne
gem şi mă tem.
Un Zeu îşi râde
de pretenţia mea nebunească.
TU ŞI CU MINE
Tu şi cu mine
suntem viaţa însăşi
ce de milenii curge.
Tu şi cu mine
suntem aceeaşi disperare,
suntem aceeaşi tristeţe.
Tu şi cu mine
nu suntem decât părţile
unui androgin imens
ce stă în mijlocul timpului.
EROII
Când moartea
este o realitate prezentă
se poate primi viaţa întru totul
fără teamă
să fii ucis de ea.
VERSILIA
Oh, Versilia fermecată!
Aşa dulce, aşa amară,
pentru mine-ndurerată
de iubirea-mi disperată.
În pământul tău îşi doarme
somnul rasa mea pierdută.
Să te uit!...
Când într-ale tale brazde
mi se-afundă rădăcina
vieţii ce prea strâns
de tine
cu nod greu
şi drag
mă leagă.
DOARĂ IUBIREA
Doară iubirea ne salvează
de cercetarea
prea-ndelungată a stelelor.
UN LIMBAJ
Un limbaj nou
făcut din strigăte, din sughiţuri, din gemete,
din răcnete, din grohăieli, din şuierături!
Făcut din sunete nicicând auzite,
din sunete microscopice sau imense,
dar nu din cuvinte!
Făcut din mâini care abia se-ating
din palme care se împreună,
din tăcere.
Dar nu tot din cuvinte,
nu tot din cuvinte!
NUMAI CINE NU CUGETĂ
Numai cine nu cugetă îndeajuns
poate avea ideile
cu totul şi cu totul limpezi.
ÎL PORT PE DUMNEZEU ÎN SÂNGE
Îl port pe Dumnezeu în sânge
ca pe un virus necunoscut
de care nicio medicină niciodată
n-ar putea să mă vindece cu totul.
