GUILLAUME APOLLINAIRE
(26 august 1880 - 9 noiembrie 1918)
AUBADĂ
CÂNTATĂ ÎN LOC DE LÆTARE
ACUM UN AN
E primăvară o plimbare
În crâng Păştiţă îţi ofer
Găini în curţi fac zarvă mare
Şi zorii cute roze-n cer
Iubirea vrea să te doboare
Venus şi Marte-s înapoi
Cu guri nebune se sărută
În pure peisaje noi
Unde sub rozele-n volută
Foşnind zei roz dansează goi
Hai graţia-mi se recunoaşte
Stăpâna înfloririi-acum
Natura-n duioşii renaşte
În crâng Pan fluieră molcum
Şi cântă umedele broaşte
AUBADE
CHANTÉE À LÆTARE
UN AN PASSÉ
C'est le printemps viens-t'en Pâquette
Te promener au bois joli
Les poules dans la cour caquètent
L’aube au ciel fait de roses plis
L’amour chemine à ta conquête
Mars et Vénus sont revenus
Ils s’embrassent à bouches folles
Devant des sites ingénus
Où sous les roses qui feuillolent
De beaux dieux roses dansent nus
Viens ma tendresse est la régente
De la floraison qui paraît
La nature est belle et touchante
Pan sifflote dans la forêt
Les grenouilles humides chantent
BRÂNDUŞELE DE TOAMNĂ
Pe pajişte-i otravă dar splendidă-i în toamnă
Şi vacile păscând
Veninul le condamnă
De liliac şi cearcăn brânduşa ia culori
Şi viorii ţi-s ochii asemeni astei flori
Cum cearcănul lor este şi ca această toamnă
Iar viaţa pentru ochii-ţi veninul mi-o condamnă
Copiii de la şcoală cu gălăgie vin
Purtând surtuce-n cântec de-armonică o ţin
Culeg brânduşe care ca mamele-s aproape
Fiice de fiice-n culori cum ai tu pleoape
Ce bat la fel ca floarea în vânt nebun bătând
Încet ciurdarul cîântă pe când cu muget blând
Vin vocile şi pururi ah! nu se mai îndeamnă
În pajiştea imensă-nflorită rău în toamnă
LES COLCHIQUES
Le pré est vénéneux mais joli en automne
Les vaches y paissant
Lentement s’empoisonnent
Le colchique couleur de cerne et de lilas
Y fleurit tes yeux sont comme cette fleur-là
Violâtres comme leur cerne et comme cet automne
Et ma vie pour tes yeux lentement s’empoisonne
Les enfants de l’école viennent avec fracas
Vêtus de hoquetons et jouant de l’harmonica
Ils cueillent les colchiques qui sont comme des
mère
Filles de leurs filles et sont couleur de tes
paupières
Qui battent comme les fleurs battent au vent dément
Le gardien du troupeau chante tout doucement
Tandis que lentes et meuglant les vaches
abandonnent
Pour toujours ce grand pré mal fleuri par l’automne
VÂNTUL NOCTURN
Izbindu-se o vârfuri de pini scrâşnesc se-aud
Şi lamentaţii ale acestui vânt de sud
Şi de prin jur din fluviu cu glasuri triumfale
Cum elfii râd sau suflă din cornuri în rafale
O Attys Attys Attys plăcut şi neglijent
De numele-ţi în noapte toţi elfii-au râs strident
Căci ţi se prăbuşeşte un pin în vântul gotic
Pădurea fuge-n zare ca oşti străvechi haotic
Şi lănci o pini se-agită la cotituri de drum
Şi sate fără viaţă tot meditează-acum
Ca toţi bătrânii toate fecioarele poeţii
Şi-oricine-ar fi să vină nu s-ar trezi nicicum
Nici dacă-n porumbiţe s-ar năpusti ereţii
LE VENT NOCTURNE
Oh! les cimes des pins grincent en se heurtant
Et l’on entend aussi se lamenter l’autan
Et du fleuve prochain à grand’voix triomphales
Les elfes rire au vent ou corner aux rafales
Attys Attys Attys charmant et débraillé
C’est ton nom qu’en la nuit les elfes ont raillé
Parce qu’un de tes pins s’abat au vent gothique
La forêt fuit au loin comme une armée antique
Dont les lances ô pins s’agitent au tournant
Les villages éteints méditent maintenant
Comme les vierges les vieillards et les poètes
Et ne s’éveilleront au pas de nul venant
Ni quand sur leurs pigeons fondront les gypaètes
NOAPTE RENANĂ
Îmi umple cupa vinul în tremur ca văpaia
Dar ascultaţi luntraşul în cântecu-i spunând
Cum a văzut el şapte femei stând în bătaia
Lunii cu părul verde şi lung pân’ la pământ
Jucaţi mai bine-o horă cântaţi voi şi mai tare
Să nu aud luntraşul cu cântecele lui
Şi puneţi-mi alături bălaiele fecioare
Cu cozile-mpletite cu ochii ficşi sătui
E Rinul beat în care vii se-oglindesc aparte
Şi-n tremur se răsfrânge al nopţii aur greu
Întruna vocea cântă un horcăit de moarte
Zâne cu părul verde ce veri vrăjesc mereu
S-a spart precum un hohot de râs paharul meu
NUIT RHÉNANE
Mon verre est plein d’un vin trembleur comme une
flamme
Ecoutez la chanson lente d’un batelier
Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs
pieds
Debout chantez plus haut en dansant une ronde
Que je n’entende plus le chant du batelier
Et mettez près de moi toutes les filles blondes
Au regard immobile aux nattes repliées
Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La voix chante toujours à en râle-mourir
Ces fées aux cheveux verts qui incarnent l'été
Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire
CORN DE VÂNĂTOARE
Povestea noastră-i tragică şi sfântă
Precum o mască de despot
Nici dramă ce-ndrăzneţ se-avântă
Ori magic nici detaliu-obscur de tot
Duioasa dragoste nu ne-o frământă
Şi Thomas de Quincey din opiu bând
Otravă castă-ncântătoare
La biata-i Ană se ducea visând
Să trecem trecem toate-s trecătoare
Voi reveni aici din când în când
E amintirea corn de vânătoare
Al cărui zvon se stinge-n vânt
CORS DE CHASSE
Notre histoire est noble et tragique
Comme le masque d’un tyran
Nul drame hasardeux ou magique
Aucun détail indifférent
Ne rend notre amour pathétique
Et Thomas de Quincey buvant
L’opium poison doux et chaste
À sa pauvre Anne allait rêvant
Passons passons puisque tout passe
Je me retournerai souvent
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent
