duminică, 13 octombrie 2013

MAURICE MAETERLINCH, VERSURI



MAURICE MAETERLINCH
(29 august 1862 - 6 mai 1949)


Motto: Sunt cerbi într-o cetate asediată!
Şi o menajerie între crini!
E-o tropicală vegetaţie-ntr-o mină de cărbuni!
O turmă de oi străbate un pod de fier!
Şi mieii preeriei intră târâţi în sală!
MAURICE MAETERLINCH

„Maurice Maeterlinck este poate primul poet european
care a descoperit valoarea expresivă neobişnuită
 a monotoniei şi puterea magică a sărăciei limbajului,
spulberând prejudecata dăscălească a virtuozităţii obligatorii 
 şi a numărului de cuvinte direct propor­ţional cu dimensiunile
unui poet. […] O vorbire incoherentă prin asociaţii,
 prin suspendări sintactice şi intercalări sugestive sau
enumerări arbitrare. Dificultatea nu se realizează
 din stringenţa  şi polaritatea excesivă a termenilor
metaforei sau din gradul de sublimare ca la hermetici,
ci din caracterul disparat al discursului poetic, permanenta lui
discontinuitate, care nu ne permite să-l urmărim
altfel decât în fluxul obscur şi paralel al raporturilor poetice.
Aceleaşi elemente revin mereu, restructurate, situate în alte
 raporturi care le modifică total şi le obligă să degaje alte
 şi alte semnificaţii, străine dacă nu contrare valorilor
 semantice şi nominale. Efectul de straniu, de im­penetrabil
 se realizează, tocmai de aceea, cu mijloace de o simpli­tate
deconcertantă. […] Maeterlinck e un poet din familia
septentrionalilor predispuşi la viziuni şi la un anume misticism
glacial. İluminările lui converg în paloare, elanul uman
se caligrafiază într-un alfabet hieratic, iar limitele
dintre reflexiune şi vis se estompează până la dispariţie,
ca şi acelea dintre realitate şi ireal. Căci realitatea lui suferă
de o boală ciudată care o transfigurează, îi alungeşte formele,
 îi dă o transpa­renţă  şi o imobilitate, îi inculcă necunoscute
subfebrilităţi, în timp ce irealul convieţuieşte cotidian şi intim
cu oamenii, cu lucrurile, altfel decât în vechile basme:
e o irealitate lipsită de orice spectacol, umilă, domestică,
 obedientă la legile existenţei obişnuite.“ (A. E. Baconsky)

SERE CALDE

O, sere în mijloc de păduri!
Cu uşile în veci pecetluite!
Cu tot ce se află sub bolţile voastre!
Cu analogiile voastre în sufletul meu!

Gândurile micii prinţese înfometate,
Plictisul unui marinar în pustiu,
O fanfară sub ferestrele bolnavilor fără leac.

Cuibăriţi-vă prin colţurile cele mai calde!
Ai zice, o femeie leşinată într-o zi de seceriş;
Sunt surugii în curtea ospiciului;
În depărtare trece-un vânător devenit infirmier.

Cercetaşi în lumina lunii!
O, nu-i nimic la locul său!
Ai zice, o nebună-n faţa juzilor,
Un vas de război cu pânzele-n vânt pe un canal.
Pasări de noapte pe crini,
Un dangăt funebru-n amiază,
(Acolo, sub clopote!)
Un popas de bolnavi în preerie,
Un miros de eter pe o zi însorită.

Doamne!  Doamne!  când vom  avea ploaie
Şi zăpadă, şi vânt în sere!

CLOPOTE DE STICLĂ

O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!
O întreagă vale a sufletului pe totdeauna încremenită!
Şi căldura împrejmuită spre amiază!
Şi imaginile întrevăzute până aproape de sticlă!

Nu ridicaţi niciodată nici unul!
Au fost aşezate multe pe vechi nopţi cu lună,
Cercetaţi prin frunzişurile lor:
E poate un vagabond pe tron,
Parcă-ai vedea corsari aşteptând pe iaz,
Şi fiinţe antediluviene care vor invada oraşele.

Au fost aşezate pe vechi zăpezi,
Au fost aşezate pe bătrâne ploi.
(Fie-vă milă de atmosfera închisă!)  
Aud celebrându-se o sărbătoare într-o duminică de foamete,  
E o ambulanţă în plin seceriş,
Şi toate fiicele regelui rătăcesc într-o zi de dietă de-a lungul câmpiilor!
Cercetaţi-le îndeosebi pe cele din zare!
Ele acoperă cu grijă furtuni foarte vechi.
Oh! Trebuie să fie undeva o flotă enormă prin mlaştini!
Şi cred că lebedele au clocit corbi!
(Abia se văd printre ceţuri.)
O fecioară stropeşte cu apă fierbinte ferigile,
Un grup de fetiţe p
ândesc eremitul în chilia lui,
Surorile mele au adormit în fundul unei grote veninoase!
Aşteptaţi luna şi iarna, 
Pe clopotele acestea risipite în fine pe gheaţă!