LÉON GONTRAN DAMAS
(28 martie 1912 - 22 ianuarie 1978)
,,Doamne, nu mai
vreau să merg la şcoala lor,
ajută-mă,
rogu-te fierbinte,
să nu mai merg
acolo.
Spun ei că
acolo, la şcoală,
trebuie să
meargă un copil negru
spre a deveni
domn de oraş,
domn veritabil.
Dar eu, Doamne,
nu vreau
ce spun ei:
nu vreau să fiu
domn de oraş, veritabil.“
Guy Tirolien, Rugă
,,Luptând
contra tendinţei de asimilare
cu
orice preţ a burgheziei creole din care
provenea,
obsedată să imite manierele şi felul de viaţă al
albilor,
intră în
conflict cu părinţii săi şi e renegat de aceştia;
suferă
la Paris vicisitudinile unei existenţe precare,
împărţind
ziua reclame pe străzi şi cărând
noaptea
mărfuri în hale. […] E primul negru
ce
publică la Paris un volum de versuri, Pigments (1937),
care apare exploziv, eliberat de influenţa formelor
prozodice
franceze, tratând violent teme specific
negro-africane, într-o notă de amărăciune ascunsă
sub o ironie caustică, ţâşnind uneori într-o nestăpînită revoltă.“
MIRCEA TRAIAN BIJU
CÂNTEC
NEGRU
Viaţa
mi-au făcut-o
mult trudnică şi grea.
Azi şi mereu zilele îmi privesc trecutul
cu ochi măriţi de ură,
de ruşine.
Zilele inexorabil
triste
care n-au încetat
o clipă măcar să fie
în memorie
mereu ce a fost
viaţa-mi schilodită.
Dar pleacă odată,
strigoi
al timpului de odinioară,
cu a lui bătaie cu frînghii înnodate,
cu trupuri arse,
cu picioare şi spinări arse,
cu cărnuri strivite,
cu cărbuni încinşi,
cu fiare înroşite,
cu braţe zdrobite
sub biciul care mână plantaţia
şi adapă cu sânge sîngele meu,
adapă cu sânge zahărul
cnutul vătafului grozăvindu-se cerului.
CU TOATĂ BATJOCURA
Cu toată batjocura unora,
cu toată îngăduinţa altora
şi în paguba unora
şi în paguba altora
îi place inimii
o clipă aşa cum e
să scrie pe ziduri şi în alte locuri,
să strige cât poate peste acoperişurile oraşului:
jos
TOT,
trăiască
NIMIC,
cu
care unii,
cu care
alţii
vor
semăna,
cu
toată batjocura,
cu
toată îngăduinţa.
