ION PILLAT: POEME ÎNTR-UN VERS
Poemul într-un vers
Un singur nai, dar câte ecouri în păduri.
Îmbrăţişare
Suia o viţă de-aur pe negrul chiparos.
Pan
Prin frunza rară ţapul priveşte, faun trist.
Zvon
E roiul de albine sau numai amintiri?
Stelă de dansatoare
Cu vălul tras pe faţă, se depărtează stând.
Trup de fată
O salcie mlădie cum e tulpina ei.
Dorinţa
Iubire, nu fi veşnic al inimii tăun.
Întâlniri
O piersică pufoasă şi fraged un obraz.
Iarnă
În zare zurgălăii de sănii … Suflet nins.
Artă poetică
Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.
Amurg
Iubirea ta m–ajunge cu umbre tot mai lungi.
Melancolie
Foşniră împuşcate lungi aripi. Dor târziu.
Logodna
Pe mal un singur paltin, pe ape doar o stea.
Calea nopţii
Prelungul drum al lunii pe mare până–n zori.
Navigatorii
Pe zări amurgul singur cu dorul lor pustiu.
Marinarul
Din larg zăream pământul, pe ţărm privesc în larg.
Plaja
Nisip, talazuri, spume şi scoici – tu, nicăieri…
Tinereţe
Pe frunza toamnei pasul sfios al căprioarei.
Dezamăgire
Ai spart oglinda: chipul din ţăndări nu-l culegi.
Seara la Voroneţ
La sfinţii–n zugrăveală, amurgu–ngenunchea.
Artă poetică
Iubiri, dureri, amurguri, un vers, în scrum de ani.
Portret
Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb.
Floarea vremii
Pe pajişti stânjeneii, în suflet toamna iar.
Murmur etern
În golul scoicii marea; în suflet nemuriri.
Darul
Dă-mi pacea înserării pe care-o ţii în mâni.
Poetul trădat
Un vers cu plâns de ape, când îl credeai cleştar.
Belşug
Am întâlnit azi toamna venind în car cu boi.
Castana
Din ghimpii amintirii trecutul l-am cules.
Drum de noapte
Ne învelise luna în colb de amintiri.
Nocturnă
Mai ştii în noapte plopul cu luna, galben cuib?
Reîntoarcere
Am pribegit cu zeii, la oameni sa mă–ntorc.
Asemănări
Viaţa–i fum – şi fumul cşminului ţi–e drag.
Casă la Balcic
Şi sufletul şi casa mi le–am deschis pe mări.
Turc bătrân
Îşi numără mătănii de–o mie şi–una nopţi.
Golful
A strâns albastru–n braţe şi–l leagănă mereu.
Ciocârlia
Din praştia câmpiei lumina cântă sus.
Norii
Albastru clătinăte, aeriane culmi.
Popor nomad
Cu norii şi cu vântul porneam, pamântul sta.
Popor nomad
Foc stins, cort strâns, pustiul şi pulberea plecării.
Popas
Proptiţi în lănci, cu hăţul pe braţ, la focuri mari.
Descălecătorii
Întâiul fum de sate şi–n vale glas de câini.
Artă poetică
Din teascurile vremii plâng lacrimă de vers.
Zile şi nopţi
Trecură ciute albe şi–ntunecaţi ogari.
Prevestire
În codrul numai muguri, un sunet de topor.
Copilărie
O jucarie spartă găsită într–un pod.
Toamna copilăriei
Mireasmă de gutuie într–un iatac batrân.
Părăsire
Pe orice cărăruie dau iarba amintiri.
Conac de altădată
La scări părăginite de suflet, surugii.
Singur
Prin pulberea de aur cu toamna în zăvoaie.
Veveriţă toamna
O frunză roşie suie pe ramuri, alte cad.
Poetul
Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod.
Vânătoare
În zori prin ceaţa roză un sunet surd de moarte.
Templul antic
Încremeniră patru coloane, cerul, marea.
Friză
Strunindu–şi calul, sare prin veacuri nemişcat.
Friză
De când îţi legi sandala, s–au dezlegat milenii.
Friză
Pe piatră stau eroii, în ea dorm zei ascunşi.
Păstorul
Cu fluierul la gură cum tace, codrul cântă.
Amintirea
La cuib, o rândunică prin suflet zboară lung.
Gorgane pe Bărăgan
Cămile–ngenuncheate venite din Altai.
Primăvară
Livezi în floare, cucul, munţi ninşi, alt cuc, departe.
Ţară
Balauri, munţii vineţi, păzeau cetăţi de-argint.
Lacrimi
De plângi, o primăvară s-o scutura de flori.
Luntraşul
Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind.
Nemuriri plăpânde
Migdalul meu în floare şi tu zîmbind sub el .
Întoarcere
În toamna desfrunzită m–am întâlnit, copil.
Cimitir tătăresc
Pasc moartea capre straniu încremenind pe râpă.
Bujori sălbatici
Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii.
Prier
Oprit în drum, migdalul ne–ntinde flori sfios.
Pescăruşi
Din valuri spume albe au început să zboare.
Despăduriri
Se duc pe râul vremii toţi anii mei, buşteni.
Sângele vieţii
Ca vremea nu se–opreşte, ca moartea nu–l aud.
